context: o strada intr-o dimineata din Bucuresti, vreo patru cetateni de etnie rroma, dintre care: unu' batran, unu' asa-si-asa, doi copii dintre care unu' mic si scandalagiu
cel mic tipa cat il tin plamanii pe limba lui
cel batran alerga dupa el si-l ameninta: taci ma, nu mai zbiera atata, ca vine tiganii si te rapeste daca nu esti cuminte.
intrebare (asa-si-asa): cu cine oi fi semanand, fi-re-ai al dracu' de tigan?
Tuesday, July 07, 2009
Sunday, June 14, 2009
omul smerit
Eram in curtea bisericii din Botiza in duminica Rusaliilor cand au inceput sa bata clopotele. Am tacut si am asteptat. 'Ceea ce se pierde sau se castiga la sfarsitul oricarei calatorii omenesti in aceasta lume nu este nimic mai putin decat viata vesnica. ', a zis un grec pe care-l cheama Dionysos Farasiotis.
Friday, June 12, 2009
cum ar fi daca as fi....
context: un grup de oameni intelepti si cu carte (la ce foloseste cartea?) dezbat, in materie de coaching, terapie, si alte domenii in care individul este in centrul atentiei tema "clientul are toate resursele". ce-i ramane de facut specialistului?
cineva: clientul vede cateva alternative. este evident ca toate duc intr-o directie gresita ...
altcineva: cine poate judeca directia? ...
cineva: este evident. eu pot sa-i arat, sa-i spun, sa-i explic, sa-l fac sa inteleaga care e solutia. [...]
altcineva: Si eu am avut sentimentul de Dumnezeu candva! e groaznic! doamne fereste!
intrebare: cum sa fac sa ma dezbar de sentimentu' asta? ma gandesc ca Aghiuta, zis si Nichipercea, are o dilema asemanatoare in zilele sale rele.
cineva: clientul vede cateva alternative. este evident ca toate duc intr-o directie gresita ...
altcineva: cine poate judeca directia? ...
cineva: este evident. eu pot sa-i arat, sa-i spun, sa-i explic, sa-l fac sa inteleaga care e solutia. [...]
altcineva: Si eu am avut sentimentul de Dumnezeu candva! e groaznic! doamne fereste!
intrebare: cum sa fac sa ma dezbar de sentimentu' asta? ma gandesc ca Aghiuta, zis si Nichipercea, are o dilema asemanatoare in zilele sale rele.
Friday, May 01, 2009
context: fragment dintr-o conversatie despre ce ne propunem sa facem si ce ajungem sa facem
ea: daca eram eu acolo, te puneam sa spui ce-ai face acum: adica, eu sunt cel cu care trebuie sa vorbesti peste doua zile. spune ce ai de spus!
el (surprins): acum?
ea (autoritara): chiar acum!
el (rade): [...]
ea: am fost si eu candva pe minunatul camp al posibilitatilor....
el: si?
ea: e minunat! pentru ca nu ajungi sa verifici niciodata urmarile unei alegeri.
intrebare: "am fost", "sunt", "voi fi" - care timp se potriveste cel mai bine in context?
ea: daca eram eu acolo, te puneam sa spui ce-ai face acum: adica, eu sunt cel cu care trebuie sa vorbesti peste doua zile. spune ce ai de spus!
el (surprins): acum?
ea (autoritara): chiar acum!
el (rade): [...]
ea: am fost si eu candva pe minunatul camp al posibilitatilor....
el: si?
ea: e minunat! pentru ca nu ajungi sa verifici niciodata urmarile unei alegeri.
intrebare: "am fost", "sunt", "voi fi" - care timp se potriveste cel mai bine in context?
Wednesday, April 29, 2009
(dez)ordinea din sufragerie e la locul ei
decor: sufragerie, carti, internet, tehnologie, cateva haine, doua carcase de cd-uri, etc. (ar mai fi loc de adaugat)
dialog:
el: pot sa te rog sa pui acumulatorul la incarcat?
ea: unde e?
el: in aparat
ea: si aparatul?
el: in sufragerie
ea: si incarcatorul?
el: in geanta
ea: si geanta?
el: in sufragerie
ea: si sufrageria?
el: la locul ei
decor: sufragerie, carti, internet, tehnologie, cateva haine, doua carcase de cd-uri, etc. (ar mai fi loc de adaugat)
dialog:
el: pot sa te rog sa pui acumulatorul la incarcat?
ea: unde e?
el: in aparat
ea: si aparatul?
el: in sufragerie
ea: si incarcatorul?
el: in geanta
ea: si geanta?
el: in sufragerie
ea: si sufrageria?
el: la locul ei
Wednesday, April 22, 2009
intrebare: cum invata un adult?
raspuns: uneori, mai greu decat un copil....
de ce? pentru ca are deja o multime de idei fixe.
nu-i suficient sa-i argumentezi o teorie. daca nu se potriveste cu "ce crede el", "ce-ar face el daca...", "ce-ar spune el atunci cand...", atunci trebuie sa te mai straduiesti. ce daca teoria aia e dovedita de timp si de practica? daca nu seamana cu ce vad eu in oglinda, trebuie sa fie trasa de par ....
am vazut azi o juma de sesiune "tratarea reclamatiilor" inventata de Carmen.
tratarea reclamatiilor si vindecarea reclamantilor....
de azi inainte, macar in gand, ma voi gandi sa subliniez cu o culoare cuvintele care tradeaza emotii si cu alta culoare, complementara, sa zicem, cuvintele care cer solutii....
Sunday, March 01, 2009
conferinta
azi am participat la o conferinta. nu spun de ce si cu cine. doar ca vorbitorul m-a impresionat.
exersez de cate ori pot indemnul de a intelege mai mult decat cuvintele, de a descoperi sistemul de gandire al celui care vorbeste. de data asta mi-a fost destul de usor pentru ca textul m-a depasit, fiind istorie si economie la un loc.
prin urmare, am perceput un vorbitor intelept, care nu-si transforma concluziile in adevaruri absolute, care a pomenit despre valori morale, care a declarat ca e preocupat sa invete intotdeauna si care (recunosc, e o chestiune de text, nu de subtext) a spus ca amenintarea crizei e mai mica decat amenintarea naturii (schimbarile climatice).
am fost fascinata.
la sfarsit, am sunat doi baieti sa-mi exprim entuziasmul.
mi-au zis intr-un glas: "da' stii ca domnu' a fost un securist celebru? s-a autodenuntat!"
in acest moment sunt confuza! si nici nu mi-e prea clar de ce.
azi am participat la o conferinta. nu spun de ce si cu cine. doar ca vorbitorul m-a impresionat.
exersez de cate ori pot indemnul de a intelege mai mult decat cuvintele, de a descoperi sistemul de gandire al celui care vorbeste. de data asta mi-a fost destul de usor pentru ca textul m-a depasit, fiind istorie si economie la un loc.
prin urmare, am perceput un vorbitor intelept, care nu-si transforma concluziile in adevaruri absolute, care a pomenit despre valori morale, care a declarat ca e preocupat sa invete intotdeauna si care (recunosc, e o chestiune de text, nu de subtext) a spus ca amenintarea crizei e mai mica decat amenintarea naturii (schimbarile climatice).
am fost fascinata.
la sfarsit, am sunat doi baieti sa-mi exprim entuziasmul.
mi-au zis intr-un glas: "da' stii ca domnu' a fost un securist celebru? s-a autodenuntat!"
in acest moment sunt confuza! si nici nu mi-e prea clar de ce.
Saturday, February 21, 2009
Learning Log
De azi incep din nou.
Am fotografiat din ce in ce mai putin asa ca trec la texte.
Dar nu uit de imagini, promit.
Ideifixe devine de azi un learning log. Incep sa observ cum si ce invat si poate ca in felul acesta maresc viteza de rotatie a sistemului. Am aflat ieri cuvantul sistem:).
vineri, 19,20 februarie
doua zile de curs, scoala Alain Cardon
4 grupuri de cate 3
Alain: Cum iti castigi existenta?
Gupul: HR, consultanta, sunt entrepreneur, de mult timp, de putin timp, am lucrat la Microsoft, USA, acum m-am intors acasa, sunt specialist in negociere, de cateva luni fac o meserie noua, trebuie sa incurajez oamenii sa invete.
Ce invatam?
Basically, a linguistic approach, “professional accompanying the client’s dialogue focused on the client’s result/outcome/objective”
Ma incurca ro-ngleza. Care e verbul? A insoti, a merge alaturi, a acompania. Metafora propusa: pianistul care acompaniaza diva, NU diva insasi.
Mai clar? Cel care merge alaturi nu arata directia, nu ajuta, nu explica, nu insista, nu recomanda, nu trage, nu impinge, nu foarteaza (ca sa completez lista m-am gandit la ce-as fi eu tentata sa fac), ci creaza spatiul in care diva isi defineste drumul propriu. Simplu, complicat, usor patetic, metafore simple, teorie, practica?
Si mai clar? Ce invatam? Sa respectam adevarul interlocutorului. Prima lectie, ingrozitor de grea! Adica cum, nu mai am eu dreptate intotdeauna?
A, o observatie apropo de mediul asta de invatare: de ce spunem trainer/trainee – cel care invata capata identitatea proprie doar prin intermediul trainerului? Relatia de depandenta, desi bine intentionata, limiteaza cresterea.
Evident. Totul e simplu. Uitati toate teoriile si modelele. E sub ochii vostri. Da, si daca sunt atat de destept, de ce platesc ca sa aflu ce stiam deja?
----------------------------------------------------------------------------------------------
Domnule Cardon, intreaba grupul, ce faceti dvs. aici? Zice: creez “the achitecture of a growing and learning environment”. Imi vine sa intreb “growing” si “learning” inseamna acelasi lucru? Dar deja vorbesc prea mult. Si oricum, deja am intrebat.
Ni se propune urmatoarea nuanta: a pune intrebarea potrivita vs. arta de a pune intrebari. Ce facem aici, interogatoriu, jurnalistica? De data asta chiar suntem pe o cale gresita:).
feed-forward: ma scoate din sarite cuvantul asta. De ce, nu-mi dau seama inca. Nu pot sa nu ma intreb in continuare: daca feedback is fifty, feedforward cat e :)? Imi place insa ideea: optiuni, alternative, data viitoare as putea face asa.
Scena: interlocutorul meu tace 7 minute, eu vorbesc 7 minute, observatorul se uita la noi tot atatea minute. Ma intreaba cum a fost? Eu: mi-a fost foarte greu sa vorbesc 7 minute continuu. Dar te-ai gandit vreo clipa sa taci?
Cam asta a fost prima idee. Don’t fill the void, fill the relationship.
samd.
----------------------------------------------------------------------------------------------
Apoi incepem sa experimentam, unu’ cate unu’, instrumente care sa incurajeze tacerea celuilalt. La inceput, tacerea mea e plina de intrebari, de nerabdare, de izbucniri: stai sa-ti spun eu, stiu, stiu, vreau eu sa spunJ. Imi vine sa cred ca in cele doua zile de curs fiecare a experimentat momentul lui de tacere autentica. Am sters “tacere”, am scris “liniste”, apoi am scris din nou “tacere”.
Scena: Se schimba rolurile. De data asta e randul meu sa observ dialogul din fata mea. Si, ce fac? Interpretez gesturile ca si cum ar fi fost ale mele. Se intampla din nou: cele sapte minute au inceput cu un moment de tacere si unul dintre participanti a scos un zgomot care a punctat acest lucru. Mie mi-a rasarit in cap intrebarea: ce ne facem daca o sa urmeze 7 minute de liniste? Alain a punctat acest lucru: si, ce crezi ca s-ar fi intamplat daca ar fi urmat 7 minute de liniste?
Incet, incet, m-am acomodat cu tacerile.
Buuun, ce ascultam? Arhitectul nostru (va amintiti, “the architecture of a growing environment”) face diferentierea intre continut si mod de gandire. Nu ascultati faptele, povestirea, ci concentrati-va sa intelegeti omul din fata voastra – va va spune toate povestile vietii sale in acelasi mod: cum vorbeste, ce cuvinte alege, ce aproba ca fiind adevarat, care sunt profetiile lui autorealizatoare, care sunt sentimentele mele, ce se intampla in spatiul dintre noi. Ce facem? Identificam cadrul de referinta al omului din fata noastra si-l relativizam. Daca relativizarea presupune o privire de sus, atunci sa zicem ca incurajam un nou punct de vedere. (subiectul este doar un pretext pentru a repeta procesul)
Foarte obositoare trecerea de la subiect la obiect si inapoi.
Oserva, taci, asculta, observa, asculta, observa!
------------------------------------------------------------------------------------------------
Paranteza corporatista: organizatiile sunt organisme. Observati sistemul. Cateva divagatii despre delegare in sens generalizat. Cineva incepe o poveste despre un manager care i-a schimbat viata. Cand delegati, nu uitati sa va puneti intrebarea: doresc ca omul din fata mea sa se dezvolte in stilul meu sau in stilul sau? La fel de evident ca tot ce s-a spus pana acum. Incep sa observ si sa caut astfel de personaje. Sunt curioasa cum fac asta.
Tot in paranteza, mai am ceva de adaugat: in 2008, am functionat undeva la mijloc intre HR si departamente, un canal de comunicare. Anu’ asta am o noua perspectiva:).
--------------------------------------------------------------------------------------------
Ma intriga in continuare ideea ca eu am toate raspunsurile (si totusi, nu-mi vine mie sa zic de fiecare data – stiu eu, zic eeeu:)?). Ma obosesc deja (dintr-a doua zi de curs) seriile infinite de perspective si faptul ca orice propozitie enuntata poate fi contestata, intoarsa pe dos, pusa sub semnul ironiei. Ma apuca dintr-o data o dorinta de a gasi un spatiu de referinta infinit.
Ce mi-a placut cel mai mult pana acum: ideea ca mecanismul glumei se bazeaza tot pe o schimbare a perspectivei. Alternative, puncte noi de vedere. Simt ca ideea asta o sa ma ajute si in fotografie – punctul de statie e cheia imaginii.
Scena: Grupul isi tot spune povestea. Alain observa: Sunt oameni care continua sa-si descrie problemele la nesfarsit, gandindu-se ca acestea vor disparea intr-o zi. Pe ce hotarasc sa-mi consum energia, pe intelegerea si interpretarea trecutului sau pe crearea viitorului. tears vs. dreams. Cat timp am de gand sa mai explic? Cand incep sa-mi fac planuri de viitor?
Grupul: bine, dar cum pot sa-mi scot din minte tiparele pe care le-am capatat in timp?
Alain: dar eu nu vad tiparele, vad potentialul.
Hm, imi vine sa reformulez. Vede tiparele, ca doar asta ne-a invatat mai devreme, dar nu le ia in serios.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
La sfarsitul cursului: Imi vine ideea sa-i intreb pe fiecare dintre cei prezenti: daca ar fi sa-l descrii pe Alain intr-un singur cuvant, care ar fi acela? Si aud, cand in romana, cand in engleza (ca din grupul nostru fac parte un olandez si o frantuzoaica): intuitiv/total/spirala/ghid/complex/autentic/util si placut/tough/broasca testoasa/ geniu/3xsharp/creativ.
Trisez (ca doar eu am facut statistica): cuvantul la care ma gandeam in prima zi nu mai e acelasi cu cel din momentul statisticii. Ha! Am obtinut si eu o mica victorie:)! Alain a vrut sa vada descrierile grupului.
cam atat pentru 19 si 20 februarie, doua zile de curs, scoala Alain Cardon
De azi incep din nou.
Am fotografiat din ce in ce mai putin asa ca trec la texte.
Dar nu uit de imagini, promit.
Ideifixe devine de azi un learning log. Incep sa observ cum si ce invat si poate ca in felul acesta maresc viteza de rotatie a sistemului. Am aflat ieri cuvantul sistem:).
vineri, 19,20 februarie
doua zile de curs, scoala Alain Cardon
4 grupuri de cate 3
Alain: Cum iti castigi existenta?
Gupul: HR, consultanta, sunt entrepreneur, de mult timp, de putin timp, am lucrat la Microsoft, USA, acum m-am intors acasa, sunt specialist in negociere, de cateva luni fac o meserie noua, trebuie sa incurajez oamenii sa invete.
Ce invatam?
Basically, a linguistic approach, “professional accompanying the client’s dialogue focused on the client’s result/outcome/objective”
Ma incurca ro-ngleza. Care e verbul? A insoti, a merge alaturi, a acompania. Metafora propusa: pianistul care acompaniaza diva, NU diva insasi.
Mai clar? Cel care merge alaturi nu arata directia, nu ajuta, nu explica, nu insista, nu recomanda, nu trage, nu impinge, nu foarteaza (ca sa completez lista m-am gandit la ce-as fi eu tentata sa fac), ci creaza spatiul in care diva isi defineste drumul propriu. Simplu, complicat, usor patetic, metafore simple, teorie, practica?
Si mai clar? Ce invatam? Sa respectam adevarul interlocutorului. Prima lectie, ingrozitor de grea! Adica cum, nu mai am eu dreptate intotdeauna?
A, o observatie apropo de mediul asta de invatare: de ce spunem trainer/trainee – cel care invata capata identitatea proprie doar prin intermediul trainerului? Relatia de depandenta, desi bine intentionata, limiteaza cresterea.
Evident. Totul e simplu. Uitati toate teoriile si modelele. E sub ochii vostri. Da, si daca sunt atat de destept, de ce platesc ca sa aflu ce stiam deja?
----------------------------------------------------------------------------------------------
Domnule Cardon, intreaba grupul, ce faceti dvs. aici? Zice: creez “the achitecture of a growing and learning environment”. Imi vine sa intreb “growing” si “learning” inseamna acelasi lucru? Dar deja vorbesc prea mult. Si oricum, deja am intrebat.
Ni se propune urmatoarea nuanta: a pune intrebarea potrivita vs. arta de a pune intrebari. Ce facem aici, interogatoriu, jurnalistica? De data asta chiar suntem pe o cale gresita:).
feed-forward: ma scoate din sarite cuvantul asta. De ce, nu-mi dau seama inca. Nu pot sa nu ma intreb in continuare: daca feedback is fifty, feedforward cat e :)? Imi place insa ideea: optiuni, alternative, data viitoare as putea face asa.
Scena: interlocutorul meu tace 7 minute, eu vorbesc 7 minute, observatorul se uita la noi tot atatea minute. Ma intreaba cum a fost? Eu: mi-a fost foarte greu sa vorbesc 7 minute continuu. Dar te-ai gandit vreo clipa sa taci?
Cam asta a fost prima idee. Don’t fill the void, fill the relationship.
samd.
----------------------------------------------------------------------------------------------
Apoi incepem sa experimentam, unu’ cate unu’, instrumente care sa incurajeze tacerea celuilalt. La inceput, tacerea mea e plina de intrebari, de nerabdare, de izbucniri: stai sa-ti spun eu, stiu, stiu, vreau eu sa spunJ. Imi vine sa cred ca in cele doua zile de curs fiecare a experimentat momentul lui de tacere autentica. Am sters “tacere”, am scris “liniste”, apoi am scris din nou “tacere”.
Scena: Se schimba rolurile. De data asta e randul meu sa observ dialogul din fata mea. Si, ce fac? Interpretez gesturile ca si cum ar fi fost ale mele. Se intampla din nou: cele sapte minute au inceput cu un moment de tacere si unul dintre participanti a scos un zgomot care a punctat acest lucru. Mie mi-a rasarit in cap intrebarea: ce ne facem daca o sa urmeze 7 minute de liniste? Alain a punctat acest lucru: si, ce crezi ca s-ar fi intamplat daca ar fi urmat 7 minute de liniste?
Incet, incet, m-am acomodat cu tacerile.
Buuun, ce ascultam? Arhitectul nostru (va amintiti, “the architecture of a growing environment”) face diferentierea intre continut si mod de gandire. Nu ascultati faptele, povestirea, ci concentrati-va sa intelegeti omul din fata voastra – va va spune toate povestile vietii sale in acelasi mod: cum vorbeste, ce cuvinte alege, ce aproba ca fiind adevarat, care sunt profetiile lui autorealizatoare, care sunt sentimentele mele, ce se intampla in spatiul dintre noi. Ce facem? Identificam cadrul de referinta al omului din fata noastra si-l relativizam. Daca relativizarea presupune o privire de sus, atunci sa zicem ca incurajam un nou punct de vedere. (subiectul este doar un pretext pentru a repeta procesul)
Foarte obositoare trecerea de la subiect la obiect si inapoi.
Oserva, taci, asculta, observa, asculta, observa!
------------------------------------------------------------------------------------------------
Paranteza corporatista: organizatiile sunt organisme. Observati sistemul. Cateva divagatii despre delegare in sens generalizat. Cineva incepe o poveste despre un manager care i-a schimbat viata. Cand delegati, nu uitati sa va puneti intrebarea: doresc ca omul din fata mea sa se dezvolte in stilul meu sau in stilul sau? La fel de evident ca tot ce s-a spus pana acum. Incep sa observ si sa caut astfel de personaje. Sunt curioasa cum fac asta.
Tot in paranteza, mai am ceva de adaugat: in 2008, am functionat undeva la mijloc intre HR si departamente, un canal de comunicare. Anu’ asta am o noua perspectiva:).
--------------------------------------------------------------------------------------------
Ma intriga in continuare ideea ca eu am toate raspunsurile (si totusi, nu-mi vine mie sa zic de fiecare data – stiu eu, zic eeeu:)?). Ma obosesc deja (dintr-a doua zi de curs) seriile infinite de perspective si faptul ca orice propozitie enuntata poate fi contestata, intoarsa pe dos, pusa sub semnul ironiei. Ma apuca dintr-o data o dorinta de a gasi un spatiu de referinta infinit.
Ce mi-a placut cel mai mult pana acum: ideea ca mecanismul glumei se bazeaza tot pe o schimbare a perspectivei. Alternative, puncte noi de vedere. Simt ca ideea asta o sa ma ajute si in fotografie – punctul de statie e cheia imaginii.
Scena: Grupul isi tot spune povestea. Alain observa: Sunt oameni care continua sa-si descrie problemele la nesfarsit, gandindu-se ca acestea vor disparea intr-o zi. Pe ce hotarasc sa-mi consum energia, pe intelegerea si interpretarea trecutului sau pe crearea viitorului. tears vs. dreams. Cat timp am de gand sa mai explic? Cand incep sa-mi fac planuri de viitor?
Grupul: bine, dar cum pot sa-mi scot din minte tiparele pe care le-am capatat in timp?
Alain: dar eu nu vad tiparele, vad potentialul.
Hm, imi vine sa reformulez. Vede tiparele, ca doar asta ne-a invatat mai devreme, dar nu le ia in serios.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
La sfarsitul cursului: Imi vine ideea sa-i intreb pe fiecare dintre cei prezenti: daca ar fi sa-l descrii pe Alain intr-un singur cuvant, care ar fi acela? Si aud, cand in romana, cand in engleza (ca din grupul nostru fac parte un olandez si o frantuzoaica): intuitiv/total/spirala/ghid/complex/autentic/util si placut/tough/broasca testoasa/ geniu/3xsharp/creativ.
Trisez (ca doar eu am facut statistica): cuvantul la care ma gandeam in prima zi nu mai e acelasi cu cel din momentul statisticii. Ha! Am obtinut si eu o mica victorie:)! Alain a vrut sa vada descrierile grupului.
cam atat pentru 19 si 20 februarie, doua zile de curs, scoala Alain Cardon
Wednesday, March 19, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)