Cum e sa fie dimineata iarna si pe la pranz primavara? Am aflat duminica, zi de aprilie, in care am urcat la Babele. Cum e sa nu vezi la trei metri ca e ceata si sa astepti cuminte o juma' de ora fara nici un reper sa se intoarca schiorii din vale? Cum e sa fii departe si sa crezi ca esti foarte aproape? E clar, treaba cu mersul pe drumul cel bun e foarte relativa... De fiecare data trebuie sa existe un punct fix, un fel de acasa unde sa vrei sa te intorci. Altfel, e simplu sa te ratacesti, chiar si intr-un spatiu pe care-l cunosti. E suficient un val de ceata in ochi si gata!